SIGURANȚA LA LOCUL DE MUNCĂ

  1. Angajații au dreptul de a fi în siguranţă la locul de muncă. Prin lege, angajatorul trebuie să asigure:
    • Un loc de muncă sigur
    • Echipamente și utilaje sigure
    • Sisteme de muncă sigure
    • Colegi competenți
  2. De asemenea, trebuie sặ contribuiți la siguranța locului de muncă și să vă supuneţi instructajului oferit de angajator pentru asigurarea siguranţei
  3. Dacặ angajatorul recunoaște un sindicat și acesta are un reprezentant pe chestiuni de siguranță în interiorul firmei, angajatorul trebuie sặ se consulte cu acesta. Dacặ nu există un sindicat recunoscut, angajatorul trebuie să se consulte direct cu angajații sau cu reprezentantul ales de aceștia
    Toți angajatorii, indiferent de proporțiile afacerii, trebuie:

    1. să contribuie pentru ca locul de muncă să fie sigur
    2. să prevină riscurile în ceea ce privește sănătatea
    3. să se asigure că aparaturile și mașinile se pot folosi în siguranță
    4. să se asigure că toate materialele sunt depozitate și folosite în siguranţă
    5. să asigure puncte de prim ajutor adecvate
    6. să informeze angajații cu privire la eventualele pericole la care se expun prin natura muncii desfășurate, cu privire la substanțele chimice folosite de firmă, și atunci când este necesar, să ofere informații, instrucțiuni, pregătire și supraveghere
    7. să pregătească planuri de evacuare
    8. să se asigure că ventilaţia, temperatura, iluminatul, toaletele, zonele de odihnă și de duș sunt la standarde de igienă și siguranță adecvate
    9. să se asigure că echipamentul de muncă corespunzător este acordat angajaților, că este folosit în mod adecvat și că este întreținut cu regularitate
    10. să prevină și să controleze expunerea la substanțe ce ar putea dặuna sănătăţii
    11. să ia măsuri de precauție împotriva pericolelor provocate de materiale inflamabile sau explozive, echipament electric, zgomot și radiaţii
    12. să evite munca manuală cu grad ridicat de periculozitate (iar dacă nu este posibil, să ia măsuri de reducere a riscurilor)
    13. să ofere supraveghere medicală atunci când este necesar
    14. să asigure echipament de protecție gratuit (în cazul în care riscurile nu pot fi înlăturate sau controlate prin alte mijloace)
    15. să se asigure că sunt oferite elemente de avertizare adecvate, care sunt întreținute corespunzător
    16. să raporteze accidentările, avariile, bolile și incidentele grave Consiliului Executiv de Sănătate și Siguranță sau autorităţilor locale, în funcție de natura afacerii

    Comportamentele descrise mai jos sunt ilegale și dacă sunt intâlnite, trebuie raportate sindicatului din care faceți parte.

  4. Intimidarea este un comportament nedorit si nebinevenit, de natură fie fizică, verbală sau psihologică. De exemplu:
    agresiune deschisă, jignitoare si abuzivă,

    • amenințări și intimidare,
    • umilire constantă, inclusiv comportament insultător,
    • batjocură
    • asumarea meritului pentru munca altei persoane
    • subminarea autorității altei persoane
    • împrăștierea de zvonuri răutăcioase
  5. Hặrțuirea este definitặ prin lege ca fiind un act sau atitudine nedorit și nebinevenit, și care este perceput ca intimidant, jignitor și umilitor.Supunerea persoanelor la hărțuire sau tratarea acestora în mod nefavorabil conform oricărui din cele opt capitole de discriminare, precum etnicitatea sau originea naţională (vezi secțiunea referitoare la Egalitate), prin poreclire, izolare sau excludere la locul de muncă, critici nefondate la adresa performanţelor la locul de muncă, producerea, circularea și prezentarea de materiale ofensive, sunt considerate exemple de hărtuire.
  6. Hặrțuirea sexualặ  este definită drept o conduită nedorită, verbală, non-verbală sau fizică, de natură sexuală, care violează demnitatea unei persoane sau care duce la crearea unui mediu de muncă intimidant, ostil, degradant, umilitor și ofensiv pentru o persoană: glume pe teme sexuale, aluzii, întrebặri sau insulte referitoare la viata personală, interes sexual neîngăduit, gesturi jignitoare sau fluierături, sugestia cặ favorurile sexuale ar putea încuraja promovarea în carieră sau că refuzul acestora ar putea afecta cariera unei persoane.De asemenea, include tratamentul nefavorabil rezultat din refuzul de a fi supus conduitelor de mai sus.